Şi aşa nu am mai scris de mult ceva util, acum mi-am adus aminte de ceva ce îmi plăcea să ascult când eram mic.

Din păcate eu nu am apucat să primesc cornuleţ şi lapte, chiar atunci am intrat în clasa a V-a când au primit cei de la I-IV. Niciodată n-am gustat, dar în România nu poate fi ceva bun, deci n-am avut nimic de pierdut. Oricum, laptele din magazine numa vacă n-a văzut, cine ştie din ce subsanţe chimice e făcut. Ce să mai zic de corn… Mai bine le dădeau legume, da tot un drac! Tot chimice sunt şi alea, maltratate ) să le dea ceva bio! Ups, iar am trecut măsura, oricum în ţara asta nu se va face nimic cum trebuie, de ce să ne mai chinuim şi noi? Nu fă nimic!

P.S:  Astăzi în Informaţia Zilei am citit despre carnea adusă din Austria, resturile ce rămân primim noi, austriecii se gândesc de două ori, dacă să ne trimită nouă sau să facă Pedee-Gree. Poftă mare!

Am trimis cerere pentru a-mi mări pachetul de reseller să am şi IP-uri dedicate. În timp ce se vor propaga noile IP-uri blogul va fi down. Dacă am noroc va dura 5 minute

Să nu vă speriaţi

Am clienţi mulţi pentru hosting şi mi s-a umplut deja tot şi trebuie făcut upgrade.

O să fie bine.

Articolul l-am scris pentru o leapşă primită de la Daniel Orza, voi scrie ce fac eu într-o zi normală.

Este ora 6:00 şi încerc să mă trezesc, la 6:45 am microbuzul care pleacă în oraş şi cu care mă duc eu la şcoală.

După şcoală, adica ora 14:00 mă duc la un restaurant să mănânc, de obicei meniul zilei iar după aceea mă duc la net caffe, mă mai uit prin bloguri, citesc una alta (poate mai şi scriu ceva), după aceea îmi încep jobul (lucrez pe cont propriu, nu pentru net caffe, doar am nevoie de Internet cu viteză mare) şi tot aşa până la ora 5:20, plec la microbuz.

Ajung acasă la 6:30 dacă mie foame mai şi mănânc.

Iar acum începe adevăratul job, blogăreala şi făcutul de bani pe Internet, la început ca să mă încălzesc citesc câteva bloguri apoi ziare, după astea îmi caut prin cap idei pentru acea noapte “ce voi face?” dacă-mi vine o idee pentru un site, fac site-ul, il promovez putin si apoi restu merge de la sine, mai scriu un articol etc..etc ajung pe la ora 2 noaptea şi mă pun să dorm.

Sunt zile în care mai merg la teatru sau la ceva spectacole să fac fotografii. Sau cum e acum, vacanţă şi toată ziua stau cu iubita mea.

DUMINICĂ 31 IANUARIE 2010, Sala Mare, ora 19.00,

Premieră la Teatrul de Nord CASA BERNARDEI ALBA de Federico Garcia Lorca

În rolurile principale: Anca Similar, Rora Demeter, Dana Moisuc, Andreea Mocan, Dorina Nemeş, Alina Negrău, Camelia Rus, Adriana Vaida, Carmen Frăţilă, Gabriela Dorgai, Renata Heidel

şi: Diana Turtureanu, Silva Helena Schmidt, Aurelia Andor, Iulia Ugocsan, Margareta Ardelean, Rodica Barakonyi, Ildiko Katona

Pregătirea muzicală – Annamária Manfredi

Decor şi costume – Alexandru Radu

Regia artistică – Andrei Mihalache

Secţia română a Teatrului de Nord vă propune a cincea premieră a stagiunii 2009-2010: „Casa Bernardei Alba”, o capodoperă semnată Federico Garcia Lorca – laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Radiografie a sufletului hispanic – năvalnic şi tandru – piesa vorbeşte despre poezia şi tragedia vieţii, despre dogmele familiei în confruntare cu dorinţa de libertate a tinereţii şi mai ales despre dragoste.

Deşi cu o distribuţie exclusiv feminină, „Casa Bernardei Alba” nu este un spectacol feminist, ci un prilej pentru remarcabilele actriţe ale scenei sătmărene de a-şi demonstra măsura valorii.

Mama mi-a spus să-i cumpăr doua plicuri mâine timbrate ca să le trimită ăstora care au dat anunţ în Adevărul de seară cu munca la domiciliu, ma întreb, oare o fi adevărat sau cine ştie ce ţeapă românească mai e şi asta?

Anunţul sună cam aşa:

CÂŞTIGAŢI 1200-2000$ lunar muncind la domiciliu. Angajăm colaboratori din toată ţara! Domenii: procesare corespondenţă; completaţi formulare; înşiraţi mărgele; coaseţi scutece; asamblaţi plăci electronice, confecţionaţi felicitări, pungi cadouri etc. Trimiteţi plic timbrat autoadresat la OP 61-CP145 Bucureşti.

Voi aţi mai încercat? Astea chiar sunt pe bune? Eu tind spre răspunul ţeapă… dar nu ştiu, ştie careva?

Cu toţii ştim că titlul este deja o istorie la noi, ştim că suntem minţiţi în fiecare campanie electorală şi nu facem nimic, ne doare undeva, aşa trebuie nu? De ce să facem noi ceva când oricum vin ăştia de sus şi ne calcă în picioare? De ce să nu luam noi kilogramul de făină şi să devenim şi noi ca şi ei? De ce să nu râdă ei de noi? De ce, de ce, de ce.. iar răspunsul este că nu pot, nu e treaba mea, nu mă interesează, nu vreau, am pile şi trăiesc bine.

Băsescu ne spunea de reducerea parlamentarilor la 300, încă n-a redus niciunul. Dar a făcut ceva mai bun decât se putea, l-a pus pe Boc să scrie o nouă lege… ştiţi şi voi legea cu datu afară din şcoală a profesorilor, noi n-avem nevoie de profesori, pentru ce? Oricum o să avem pile, nu? E mai important să dai afară profesorii decât parlamentarii, că doar unde o să doarmă săracii dacă nu vor mai avea scaunul din parlament? Bă! suntem de râsul lumii şi ne mai conduce şi un ochios care a câştigat alegerile cu referendumul şi cu zâmbetul lui. Băsescu în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale se mândrea că el a fost cel care a reuşit să ne găsim un loc de muncă dincolo… e mai simplu să spui asta şi să faci asta decât să ne spună “Noua mea realizare este că nimeni nu mai trebuie să plece la muncă dincolo pentru că avem noi locuri de muncă, de ce să mergeţi dincolo?, trăiţi aici bine, nu acolo unde nu aveţi familii”, asta e, pun pariu că vinovaţii suntem doar noi.

Să revin la titlul articolului, minciuna electorala din Romania. Oooo aici avem multe de povestit nu-i aşa? Ţine-ţi voi minte de câte ori am fost minţiţi? Eu nu, de prea multe ori ca să ţin minte.

Permiteţi-mi să fac o comparaţie despre minciuna electorală din România şi una despre care am auzit mai demult la televizor, ce s-a petrecut în Ungaria habar nu am când.

Nu mai povestesc cum ne-au minţit politicienii noştrii, ştim noi prea multe ca să vă mai spun şi eu, astea sunt deja lucruri banale.

Însă, în Ungaria acum câţi-va ani după alegeri un anumit partid (cel care a câştigat) a făcut o şedinţă între ei şi cineva i-a înregistrat ce vorbeau politicienii, după care a fost dată înregistrarea la TV, ziare, radio, Internet, etc..etc… peste tot.

Ce s-a înregistrat? Minciuna electorală! adică la şedinţă aia au recunoscut că au minţit în campanie şi asta e, aşa au câştigat…. să nu mai prelungesc, după ce a aflat toată ţara asta, au făcut scandaluri, mitinguri, au ieşit oamenii pe stradă, s-au bătut cu jandarmii, ş.a.m.d.

Dacă s-ar afla şi la noi o înregistrare de genu, ar fi aflat toţi românii, ar fi ştirea zilei, s-ar discuta despre asta la OTV câteva zile, şi după-aia toţi ne vedem de treabă.

Asta e, trăim în România şi nu ne pasă de nimic. Ce să ne mai mire?

Am auzit de la cineva că s-a mai sinucis un elev din Carei, care ar fi motivul, nimeni nu-l ştie la fel ca şi în celălalte cazuri. Tot ce se ştie că Robert Karaba (cel care s-a sinucis) vroia Dumincă seara să plece la lucru în Germania. Şi-a vândut maşina şi telefonul mobil i l-a dat unui prieten din Botiz. Banii de maşină dispăruţi…

Apropiaţii tânărului spun că era un băiat foarte de treabă, avea 25 de ani şi era încă elev la seral într-unul din liceele sătmărene.

Iată şi un scurt fragment din Informaţia Zilei, de unde am aflat şi eu mai multe detalii:

Robert a crescut în centre de plasament

Robert Karaba nu a avut o viaţă uşoară, însă încerca să se descurce, iar visul său era să reuşească să aibă o casă şi o maşină. Încă de mic, a crescut în centre de plasament. A fost instituţionalizat întâi la Halmeu, apoi la Pomi şi la Căuaş. Familia sa e compusă din mama sa şi dintr-o soră, dar nu ţinea legătura cu ele. Potrivit persoanelor apropiate, nici măcar nu pomenea vreodată de familie. A ieşit din sistemul de plasament în 2004 şi, cu ajutorul instituţiilor statului sau a unor persoane cu suflet mare, îşi plătea cazarea la internatul de la Grupul Şcolar “Anghel Saligny” din Carei. Acum Robert îşi efectua studiile la seral, la Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu”. Diriginta sa, Sidonia Antal, ne-a spus că băiatul nu avea probleme la şcoală şi că, spre deosebire de anul trecut, se ţinea de şcoală şi dorea să o termine cu bine.

El trebuia să plece duminică seara în Germania

De câteva ori fusese plecat la muncă în Germania şi acum se pregătea să facă acelaşi lucru. Avea bagajele făcute, iar plecarea era planificată pe duminică seara. Plecarea în Germania era cea mai mare preocupare a băiatului şi povestea tuturor despre acest lucru. Duminică la prânz a vândut o maşină, după care a plecat în Botiz, în vizită la cel mai bun prieten al său, pe nume Edi, şi el elev la Grupul Şcolar “Anghel Saligny”. I-a spus prietenului său că pleacă în Germania, i-a dat nişte bani, i-a dat telefonul său mobil, şi-a luat la revedere şi a plecat la Carei. Colegii săi de cameră spun că Robert a venit nervos şi abătut la internat. Şi aici începe tragedia. A cerut un patent de la un bărbat din vecini şi, însoţit de un coleg, s-a dus într-o anexă a internatului şi şi-a pregătit sârma pentru spânzurătoare. Colegul său, care suferă de deficienţă mintală, a asistat la tragedie, dar nu realiza ce se petrece. Când a văzut că nu mai mişcă, s-a dus la pedagog şi i-a spus că “Robert stă cu capul într-o parte”. Prea târziu însă, pe când s-au deplasat la faţa locului tânărul nu mai trăia. Personalul internatului a anunţat imediat poliţia, care a putut doar să constate decesul.

Au dispărut banii din vânzarea maşinii

Pedagogul Alexandru Maxim, care avea o relaţie apropiată cu Robert Karaba, ne-a spus că era “cel mai descurcăreţ băiat din internat” şi că avea grijă chiar şi de colegii săi şi încerca să le rezolve problemele. “Nu se certa cu nimeni, era ca un părinte pentru ceilalţi copii. Avea încredere în mine, mă vizita. Am vorbit şi duminică, m-a sunat şi mi-a spus că şi-a vândut maşina şi că pleacă în Germania”, ne-a spus pedagogul.
Ciudat e însă faptul că banii pe care Robert i-a luat din vânzarea maşinii nu mai sunt nicăieri. Nu s-a găsit niciun bilet de adio prin care Robert să îşi motiveze gestul. Printre lacrimi, prietenul său, Edi, ne-a relatat, cu jumătate de gură, că Robert avea ceva datorii. Ce l-a determinat să se sinucidă nu poate şti nimeni. Dacă lucrurile ar fi decurs normal, Robert era pe cale să îşi îndeplinească visul: să plece în Germania. Ce s-a întâmplat pe drumul de la Botiz la Carei va rămâne un mister. Poliţia a demarat însă o anchetă în acest caz.

Oameni buni, dacă aşa continuăm ce va mai rămâne din tineri? Şase tineri morţi în ultima săptămână, trei s-au sinucis, trei au murit într-un accident, iar mai este unul care acum e internat în Spitalul Judeţean Satu Mare pentru că vroia şi el să-şi pună capăt zilelor doar că a avut norocul şi mama lui l-a salvat. Urmele rămân.

Eu sincer, nici nu ştiu ce să mai scriu, nu mai am cuvinte. Vă las pe voi…

Articolul îl scriu pentru leapşa primita de la Daniel Orza şi care trebuie dată mai departe lui Anni Florin.

Leapşa sună cam aşa:

Haideţi să arătăm şi partea frumoasă a României, cea care se observă mai greu. De aceea, vă provoc să postaţi un articol, sau mai multe, care să scoată în evidenţă un lucru bun pe care România îl are. O descriere a unui traseu turistic, prezentarea unui obiectiv turistic/istoric, dacă aţi fost într-un spital şi v-a plăcut cum aţi fost îngrijiţi, sau într-un hotel. Prezentaţi români care au rămas în istorie, contemporani care s-au remarcat prin invenţiile lor, prin palmaresul lor, olimpici, regizori/filme româneşti, etc.

Deci, cu ce suntem noi mândri aici în Satu Mare? Păi sigur că avem cele mai frumoase fete din ţară, şi de ce nu şi în lume?

Ioana Boitor, locul secund în cadrul competiţiei Miss World 2006. Cu asta ne mândrim noi, avem o fată foarte frumoasă în oraş.

Ce scriu ziarele în 2006 după ce s-au anunţat câştigătoarele:

O ROMANCA, A DOUA FRUMUSETE A LUMII

Ioana Valentina Boitor (17 ani) s-a clasat a doua la Miss World 2006, cel mai prestigios concurs de frumusete din lume, care a fost castigat anul acesta de cehoaica Tatana Kucharova. Satmareanca a obtinut astfel cel mai bun rezultat din istoria participarii Romaniei la un concurs de miss.

In urmatorul an, Ioana Boitor va calatori in toata lumea si va participa la mai multe evenimente caritabile impreuna cu reprezentanti ai Organizatiei Miss World, primul urmand sa aiba loc la Londra, pe 26 octombrie.

Dintre cele 104 concurente din toata lumea care au urcat sambata seara pe scena Palatului Culturii din Varsovia, locul unde s-a desfasurat cea de-a 56-a editie a Miss World, doar 17 au intrat in finala. Trei dintre acestea erau deja cunoscute (ele fiind castigatoarele probelor premergatoare: costume de baie – Miss Venezuela, sport – Miss Canada, talent – Miss Irlanda de Nord).

O alta finalista a fost aleasa din randul participantelor la alt concurs premergator finalei (caritate – Miss Ghana) si a fost anuntata sambata seara, ca si celelalte 13 finaliste, dintre care sase au fost votate de public, cate una din cele sase grupe regionale (America, Europa de Sud, Europa de Nord, Caraibe, Asia Pacific si Africa), iar alte sapte au fost alese de juriu, cate una din cele sase grupe regionale (exceptie facand grupul Asia Pacific, de unde au fost alese doua concurente).

Sursa: Evenimentul Zilei
Detalii: http://www.evz.ro/article.php?artid=274416

Şi mai sunt multe lucruri cu care ne putem mândri!

În ultima săptămână s-au spânzurat doi tineri şi unul s-a aruncat în Someş, de ce oare? Ei nu îşi dau seama ce scumpă e viaţa? Mulţi şi-ar dori să trăiască măcar 20 de minute şi ei îşi pun capăt zilelor, totul trebuie să aibă un motiv pentru că aceşti tineri nu au vrut să se sinucidă doar de dragul de a muri, aveau un motiv pe care doar ei îl ştiau. Marţi seara s-a spânzurat un tânăr de aici de la noi din Gerăuşa, după aceea Florin Cosma 17 ani, un elev de la Liceul Teologic a sărit de pe Podul Golescu în Someş, mai apoi un alt tânăr la doar o zi după ce Florin şi-a pus capăt zilelor din cauza dragostei, Răzvan Gavriş 17 ani, şi-a pus şi el capăt zilelor spânzurându-se, presupun că motivul ar fi lipsa părinţilor, deoarece are ambii părinţi în străinătate de câţiva ani şi sigur îi lipseşte, dar adevăratul motiv îl ştiu doar care şi-au pus capăt zilelor.

Prea uşor este să crezi că ai rezolvat problema dacă mori, asta nu-i chiar aşa! Trebuie să lupţi pentru orice îţi doreşti, trebuie să ai un ţel pe care să-l atingi. În primul rând trebuie să fii mereu optimist, să gândeşti pozitiv, să faci doar lucruri bune,  şi să ai doar prieteni care merită să-ţi fie prieteni. Viaţa e prea frumoasă ca să o pierzi, prea frumoasă, ai multe de făcut şi multe de învăţat.

Îmi amintesc odată în clasa a II-a când era cât pe ce să mă înnec la Băile Felix. Am intrat prea mult în apa şi nu am mai putut ieşi, mi se vedeau doar mâinile când mi le ridicam, nu mai primeam aer şi mă gândeam doar la lumea de dincolo (în clasa a II-a la ce altceva te poţi gândi?) şi am stat ceva timp în apă, nu pot să spun cât pentru că nu am cronometrat şi am avut cel mai mare noroc din viaţa mea, a venit verişorul meu să mă ia de acolo care la rândul lui nu ştia nici el să înoate, dar a reuşit cumva să vină cu mingea după mine şi m-a scos. De atunci mi-am dat seama cât înseamnă un minut pierdut în viaţă, cât de mult merită acel minut şi cât de bine îl poţi folosi.

Gândiţi-vă de 200 de ori, înainte de a vă pune capăt zilelor şi după-aceea mergeţi şi vă culcaţi! Mulţi merită să fie morţi şi nu sunt, voi nu meritaţi!

Lumea este a voastră!

Astăzi a avut loc cea de-a doua ediţie pentru Gala Voluntarilor, prima ediţie a fost în 2008 la data de 6 Decembrie de Ziua Internationala a Voluntarilor când am participat şi eu. Astazi a fost ceva mai lejer decat anul trecut sau poate pentru faptul că n-am participat şi n-am avut emoţii când s-au împărţit premiile. Totul pentru mine a fost să fac câteva fotografii şi să le public pe blog.

Totuşi îmi plac cei care se împlică în voluntariat pentru că e frumos să ajuţi şi la rândul tău e frumos să primeşti ajutorul cuiva. Am ajutat şi eu de multe ori şi m-au ajutat şi pe mine mulţi, am prieteni puţin dar valoroşi.

Să ne întoarcem la ce s-a întâmplat astăzi, s-au anunţat “Voluntarii anului” şi “Voluntarul anului” pentru licee şi gimnazii. La fel şi cei mai activi coordonatori ai acestora.

La acest eveniment a avut loc şi o expoziţie pe holul Colegiului Naţional “Mihai Eminescu” ce cuprindea multe desene făcute de cei de la Şcoala nr. 3 Negreşti-Oaş.

Informaţii despre câştigători aici.