În ultima săptămână s-au spânzurat doi tineri şi unul s-a aruncat în Someş, de ce oare? Ei nu îşi dau seama ce scumpă e viaţa? Mulţi şi-ar dori să trăiască măcar 20 de minute şi ei îşi pun capăt zilelor, totul trebuie să aibă un motiv pentru că aceşti tineri nu au vrut să se sinucidă doar de dragul de a muri, aveau un motiv pe care doar ei îl ştiau. Marţi seara s-a spânzurat un tânăr de aici de la noi din Gerăuşa, după aceea Florin Cosma 17 ani, un elev de la Liceul Teologic a sărit de pe Podul Golescu în Someş, mai apoi un alt tânăr la doar o zi după ce Florin şi-a pus capăt zilelor din cauza dragostei, Răzvan Gavriş 17 ani, şi-a pus şi el capăt zilelor spânzurându-se, presupun că motivul ar fi lipsa părinţilor, deoarece are ambii părinţi în străinătate de câţiva ani şi sigur îi lipseşte, dar adevăratul motiv îl ştiu doar care şi-au pus capăt zilelor.
Prea uşor este să crezi că ai rezolvat problema dacă mori, asta nu-i chiar aşa! Trebuie să lupţi pentru orice îţi doreşti, trebuie să ai un ţel pe care să-l atingi. În primul rând trebuie să fii mereu optimist, să gândeşti pozitiv, să faci doar lucruri bune, şi să ai doar prieteni care merită să-ţi fie prieteni. Viaţa e prea frumoasă ca să o pierzi, prea frumoasă, ai multe de făcut şi multe de învăţat.
Îmi amintesc odată în clasa a II-a când era cât pe ce să mă înnec la Băile Felix. Am intrat prea mult în apa şi nu am mai putut ieşi, mi se vedeau doar mâinile când mi le ridicam, nu mai primeam aer şi mă gândeam doar la lumea de dincolo (în clasa a II-a la ce altceva te poţi gândi?) şi am stat ceva timp în apă, nu pot să spun cât pentru că nu am cronometrat şi am avut cel mai mare noroc din viaţa mea, a venit verişorul meu să mă ia de acolo care la rândul lui nu ştia nici el să înoate, dar a reuşit cumva să vină cu mingea după mine şi m-a scos. De atunci mi-am dat seama cât înseamnă un minut pierdut în viaţă, cât de mult merită acel minut şi cât de bine îl poţi folosi.
Gândiţi-vă de 200 de ori, înainte de a vă pune capăt zilelor şi după-aceea mergeţi şi vă culcaţi! Mulţi merită să fie morţi şi nu sunt, voi nu meritaţi!
Lumea este a voastră!
Asemanatoare:
Sunday, 24. January 2010
De ce isi pun capat zilelor?E simplu.In america la varsta noastra pusti se distreaza isi traiesc viata.La noi griji nevoi,certuri in familie pentru bani,inveti ca prostu crezand ca o sa faci ceva in viata si o sa faci(o sa devi un cacat cu diploma).Nu iti permiti sa iesi cu prietena la un suc,nu iti permiti sa faci mai nimica in romania.Multi decat sa traiasca ca o leguma printre certuri si nefacand nimica prefera sa isi puna capat zilelor.Spre marea mea bucurie am avut norocul sa am parinti cu o situatie financiara buna sa isi permita orice……
Sunday, 24. January 2010
Insa daca sunt optimisti se pot gandi ca toate aceste necazuri i-au pregatit pentru viata si i-au facut ceea ce sunt. Poate n-ar fi fost asa responsabili daca nu ar fi avut un frate mai mic de crescut, poate n-ar sti cum sa actioneze in situatii critice daca n-ar fi avut probleme in familie, poate poate poate…
Tot raul spre bine, moartea nu este o solutie, iar de obicei tinerii acestia, cu probleme stiu sa-si intemeieze o familie fericita, pentru ca au invatat din probleme si greselile parintilor:)
Sunday, 24. January 2010
In ziua de azi copiii se nasc pentru a le da lectii parintilor. Din pacate adultii nu se mai gandesc sa le acorde tinerilor afectiune. Dupa parerea mea, acestia sunt niste egoisti. Nu-i intereseaza decat situatia materiala. Pleaca in strainatate si isi lasa copiii crescuti de bunici, matusi, sau mai grav, de tatal vitreg care este un betiv ratat. In fiecare zi sunt inconjurata de copii si stiu cu ce probleme se confrunta. Ei nu constientizeaza acestu lucru, inca. Se comporta ca niste salbatici si distrug tot ce e frumos, iar parintii se scuza ca nu mai stiu ce sa faca cu ei. Nu asta este solutia. Tinerii din ziua de azi au nevoie de afectiune, ar vrea sa fie deschisi sa aiba libertatea de a se exprima, iar cand trec prin momente dificile, unii isi iau zilele. Poate ca parintii ar trebui sa se gandeasca si la acest aspect. Poate ca daca ar lasa la o parte putin problemele de la serviciu sau stirile de la fiecare ora si ar iesi cu proprii copii la pizza, bowling, teatru sau pur si simplu sa faca activitati distractive, sa se joace sah cu ei, rummy, sa propuna un subiect interesant pentru dezbatere (ar vedea cum gandeste copilul) poate ca ar fi totusi o modalitate de a creste copii normali….parerea mea.
Sunday, 24. January 2010
Problema cu plecatu` parintilor variaza de la un caz la altu`. Depinde de parinte si de mentalitatea copilului,de cat de dispus este sa inteleaga situatia, ca mama/tata trebuie sa plece. Cand a plecat mama mea(acum 8 ani), situatia materiala de acasa era groaznica. In momentul in care a trebui sa aleaga aceasta cale, a stiut ce fel de copil lasa acasa. Cu toate ca dorul a fost mare, a reusit sa pastreze o legatura de prietena si mama in acelasi timp cu mine,ca si cum am fi fost una langa alta. Asa a reusit sa-si construiasca o situatie materiala buna si sa ne ofere de toate, mie si fratelui meu. Faptu ca este la distanta este greu, dar cu toate astea nu m-am omorat. De asta zic, totul depinde de relatia pe care parintele o are cu copilul, fie ea si de la distanta.