Prima şi prima dată l-am văzut pe Florin09 implicat într-o tragedie mare pe podul Decebal, n-a mai pornit maşina!

Câteva poze mai jos:

Întrebarea mea este: vroiaţi să împingeţi Dacia cu Fordul?

Următorul eveniment a fost la doar 3 minute, cum coboream Podul Decebal pe dig spre Palatul Administrativ s-a produs un accident, maşina roşie a fost pupată în fund de către maşina albastră, vedeţi şi voi mai jos:

Doamna e patroana de la fastfoodu de lângă Şcoala Generală “Mircea Eliade”, chiar astăzi am fost să mănânc acolo.

Următoru vânătoru…

Între timp s-a mai produs un accident pe pod, ceva mai serios, un om nu ştiu cum a ajuns pe partea cealaltă a carosabilă şi a rupt balustrada.

Poze găsiţi mai jos:

După cum spuneam, Decebal azi a avut ghinion.

P.S: Şiaţi că Decebal avea permis? Că doar conducea Dacia ))

Am auzit de la cineva că s-a mai sinucis un elev din Carei, care ar fi motivul, nimeni nu-l ştie la fel ca şi în celălalte cazuri. Tot ce se ştie că Robert Karaba (cel care s-a sinucis) vroia Dumincă seara să plece la lucru în Germania. Şi-a vândut maşina şi telefonul mobil i l-a dat unui prieten din Botiz. Banii de maşină dispăruţi…

Apropiaţii tânărului spun că era un băiat foarte de treabă, avea 25 de ani şi era încă elev la seral într-unul din liceele sătmărene.

Iată şi un scurt fragment din Informaţia Zilei, de unde am aflat şi eu mai multe detalii:

Robert a crescut în centre de plasament

Robert Karaba nu a avut o viaţă uşoară, însă încerca să se descurce, iar visul său era să reuşească să aibă o casă şi o maşină. Încă de mic, a crescut în centre de plasament. A fost instituţionalizat întâi la Halmeu, apoi la Pomi şi la Căuaş. Familia sa e compusă din mama sa şi dintr-o soră, dar nu ţinea legătura cu ele. Potrivit persoanelor apropiate, nici măcar nu pomenea vreodată de familie. A ieşit din sistemul de plasament în 2004 şi, cu ajutorul instituţiilor statului sau a unor persoane cu suflet mare, îşi plătea cazarea la internatul de la Grupul Şcolar “Anghel Saligny” din Carei. Acum Robert îşi efectua studiile la seral, la Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu”. Diriginta sa, Sidonia Antal, ne-a spus că băiatul nu avea probleme la şcoală şi că, spre deosebire de anul trecut, se ţinea de şcoală şi dorea să o termine cu bine.

El trebuia să plece duminică seara în Germania

De câteva ori fusese plecat la muncă în Germania şi acum se pregătea să facă acelaşi lucru. Avea bagajele făcute, iar plecarea era planificată pe duminică seara. Plecarea în Germania era cea mai mare preocupare a băiatului şi povestea tuturor despre acest lucru. Duminică la prânz a vândut o maşină, după care a plecat în Botiz, în vizită la cel mai bun prieten al său, pe nume Edi, şi el elev la Grupul Şcolar “Anghel Saligny”. I-a spus prietenului său că pleacă în Germania, i-a dat nişte bani, i-a dat telefonul său mobil, şi-a luat la revedere şi a plecat la Carei. Colegii săi de cameră spun că Robert a venit nervos şi abătut la internat. Şi aici începe tragedia. A cerut un patent de la un bărbat din vecini şi, însoţit de un coleg, s-a dus într-o anexă a internatului şi şi-a pregătit sârma pentru spânzurătoare. Colegul său, care suferă de deficienţă mintală, a asistat la tragedie, dar nu realiza ce se petrece. Când a văzut că nu mai mişcă, s-a dus la pedagog şi i-a spus că “Robert stă cu capul într-o parte”. Prea târziu însă, pe când s-au deplasat la faţa locului tânărul nu mai trăia. Personalul internatului a anunţat imediat poliţia, care a putut doar să constate decesul.

Au dispărut banii din vânzarea maşinii

Pedagogul Alexandru Maxim, care avea o relaţie apropiată cu Robert Karaba, ne-a spus că era “cel mai descurcăreţ băiat din internat” şi că avea grijă chiar şi de colegii săi şi încerca să le rezolve problemele. “Nu se certa cu nimeni, era ca un părinte pentru ceilalţi copii. Avea încredere în mine, mă vizita. Am vorbit şi duminică, m-a sunat şi mi-a spus că şi-a vândut maşina şi că pleacă în Germania”, ne-a spus pedagogul.
Ciudat e însă faptul că banii pe care Robert i-a luat din vânzarea maşinii nu mai sunt nicăieri. Nu s-a găsit niciun bilet de adio prin care Robert să îşi motiveze gestul. Printre lacrimi, prietenul său, Edi, ne-a relatat, cu jumătate de gură, că Robert avea ceva datorii. Ce l-a determinat să se sinucidă nu poate şti nimeni. Dacă lucrurile ar fi decurs normal, Robert era pe cale să îşi îndeplinească visul: să plece în Germania. Ce s-a întâmplat pe drumul de la Botiz la Carei va rămâne un mister. Poliţia a demarat însă o anchetă în acest caz.

Oameni buni, dacă aşa continuăm ce va mai rămâne din tineri? Şase tineri morţi în ultima săptămână, trei s-au sinucis, trei au murit într-un accident, iar mai este unul care acum e internat în Spitalul Judeţean Satu Mare pentru că vroia şi el să-şi pună capăt zilelor doar că a avut norocul şi mama lui l-a salvat. Urmele rămân.

Eu sincer, nici nu ştiu ce să mai scriu, nu mai am cuvinte. Vă las pe voi…

Astăzi a avut loc cea de-a doua ediţie pentru Gala Voluntarilor, prima ediţie a fost în 2008 la data de 6 Decembrie de Ziua Internationala a Voluntarilor când am participat şi eu. Astazi a fost ceva mai lejer decat anul trecut sau poate pentru faptul că n-am participat şi n-am avut emoţii când s-au împărţit premiile. Totul pentru mine a fost să fac câteva fotografii şi să le public pe blog.

Totuşi îmi plac cei care se împlică în voluntariat pentru că e frumos să ajuţi şi la rândul tău e frumos să primeşti ajutorul cuiva. Am ajutat şi eu de multe ori şi m-au ajutat şi pe mine mulţi, am prieteni puţin dar valoroşi.

Să ne întoarcem la ce s-a întâmplat astăzi, s-au anunţat “Voluntarii anului” şi “Voluntarul anului” pentru licee şi gimnazii. La fel şi cei mai activi coordonatori ai acestora.

La acest eveniment a avut loc şi o expoziţie pe holul Colegiului Naţional “Mihai Eminescu” ce cuprindea multe desene făcute de cei de la Şcoala nr. 3 Negreşti-Oaş.

Informaţii despre câştigători aici.

Astăzi după amiază s-a ţinut rugăciunea ecumenică pentru unitatea creştinilor la Catedrala Romano-Catolică.

După ce am fost la EuroGSM să-mi rezolv problema cu headset-ul am vrut să merg spre Florin09 să schimb câteva vorbe cu el dar m-a oprit un prieten care e cameraman la TV1 Samtel şi mi-a spus să intru şi eu în biserică să fac câteva poze apoi să le public pe blog, am acceptat invitaţia şi aşa am şi făcut, din păcate n-am mai mers la Florin09.

Nu prea am înţeles despre ce era vorba, dar puteţi citi mai multe despre asta pe Informaţia Zilei.

Ieri am luat ţeapă la EuroGSM, mi-am cumpărat handsfree bluetooth pentru telefon şi era pe baterii că deşteptu de mine s-a uitat la 30 de lei şi mi-am luat pe baterii. Are deşi o baterie mai specială şi mai mică ca cele normale. Înainte să-l cumpăr l-am întrebat pe ăla care lucrează acolo dacă are câteva baterii de vânzare să mai cumpăr să nu mă ia prin surprindere ca nu am… tânărul mi-a spus că nu are şi mi-a explicat să merg la Germanos, unde sigur voi găsi pentru că şi el de acolo a cumpărat.

Astăzi mi-am cumpărat căşti wireless pentru calculator, asta e a doua ţeapă pentru că nu merge şi am dat bani şi pe baterii, mi-a dat domnişoara şi un bon în caz că nu merge să le duc înapoi (parcă simţea că n-o să meargă) am luat bonul…

După vreo 3 ore mă mai plimb puţin prin oraş şi am trecut pe lângă Germanos şi m-am gândit să intru să-mi cumpăr baterii să nu rămân fără, i-am arătat bateria şi ăla mi-a spus că n-au avut în veci baterie de genul, doar mai mare puţin şi nu ştie unde pot găsi…

Ce mai vine?

L.E: GATA! FUNCŢIONEAZĂ CĂŞTILE! bateriile nu erau puse bine )

Am fost astăzi la EuroGSM şi s-a rezolvat problema, mi s-a spus să merg undeva după baterii şi acolo erau acele baterii şi nici nu erau scumpe

Căştile wireless funcţionează bine, şi acolo problema era cu o baterie care era sigilată şi nu ajungea curentul unde trebuia. Merge până la 20 m şi am stat şi pe wc ascultând muzica până acuma citeam sau ascultam muzică de pe telefon.

Deci tipu care e în fotografia din stânga, e nebun rău, ne-a făcut pe toţi să râdem. Astăzi s-a ţinut Ziua Internaţională a Voluntarilor în P-ţa 25 Octombrie şi totul a ieşit cum trebuie. Tot ce s-a făcut, ai primit un balon umplut cu heliu şi cu numele tău scris pe el pe care trebuia să-l legi de o barieră sau ce era şi la sfârşitul evenimentului, toate baloanele s-au înălţat pe cerul patriei, a fost minunat, fotografii mai jos.

Să revin la tipu din fotografie, el umfla baloanele cu heliu şi mai trăgea pe ascuns şi el heliu da să nu spuneţi nimănui, a început ăsta să vorbească, pff doamne, ziceai că-i broască ))) am râs mult, asta e îmi trăiesc viaţa râzând şi zâmbind mult

5 Dec: Uite că am dat de tipu care umfla baloanele, a lăsat comentariu şi până la urmă m-a găsit el pe messenger şi mi-a dat un filmuleţ pe care repede l-am şi pus pe YouTube, e vorba de heliu! ) mai jos:

În acest an, n-a fost ca şi în anul trecut la Gala Voluntarilor, dar mi se pare mai reuşită ideea asta.

Voluntarii sunt foarte prietenoşi, apropo şi eu sunt voluntar, deci sunt prietenos ).

S-au strâns în jur de 800 de baloane, care acum cine ştie unde sunt poate dau de ei când sar cu paraşuta

Şi am făcut multe fotografii mai mult la copii şi fete.

Cum am putut să cred că în sfârşit cei de la Zapp sunt buni? Cum cum cum? Deci, am fost Vineri să-mi plătesc factura de la Internet, am stat vreo 10 minute la rând, în faţa mea era un taximetrist care şi-a făcut, cred, un abonament, tot vorbeau de două telefoane. Am ajuns eu la rând, i-am spus numărul de telefon, numele şi-am plătit factura.

Stă pe gânduri (era visătoare… şi mă întreabă:

Ea: – Ai prietenă?

Eu: Da, am.

Ea: Vrei două telefoane gratis? Nu trebuie să plăteşti nimic.

Eu: Cât e abonamentul lunar?

Ea: Telefoanele nu sunt pe abonament, sunt gratuite pe cartelă.

Eu: Şi care-i faza că sunt gratuite?

Ea: Ia-le că mai am patru`, uite îţi dau ţie două, vrei?

Eu: Da, dă-mi, dar nu semnez niciun contract.

Ea: Nici nu e nevoie de semnat contracte.

Îmi dă repede două telefoane în mână şi era şi grabită… şi imi spune ceau. Ies afară, le-am pus în geantă…

Până ieri am uitat de ele, iau unul vreau să-l pornesc, nu porneşte, îl pun la încărcat, nu încarcă, pun celălalt încărcător de la celălalt telefon, nu încarcă… Nah! Iar m-au ţepuit! )

Iau astăzi al doilea telefon, îl pornesc merge, totul OK. Celălalt, doarme. Deci? Pe cine sun? Mă sun pe mine?

P.S.: N-am primit nicio hârtie la telefoane, doar telefonul şi încărcătorul, deci, garanţie nimic, poate o să mă şi bată că l-am stricat dacă-l duc înapoi

Cică mă duc astăzi la Sam Gelato să mănânc o savarină şi intră o fată de vreo 20 de ani şi îmi cere 1 leu să-i dau să-i cumpere la fiică-sa o pâine şi eu care nu suport cerşetorii i-am spus frumos: “Du-te să lucrezi, eşti tânără şi nu eşti bolnavă” la care domnişoara îmi spune cu un ton ridicat “Du-te tu!” şi îşi continua treaba, merge la masa cealaltă unde erau 2 tineri, n-a primit de acolo nimic a încercat şi a treia masă unde n-a primit nimic până la urmă a primit ceva bănuţi de la a patra masă, nu am văzut cât, domnişoara merge la chelneriţă sau ce e doamna ce servea acolo şi-i cere un Coca-Cola şi nu ştiu ce prăjitură, se pune aia şi mănâncă la masa de lângă intrarea la toaletă.

Şi să le mai daţi bani! )

Se aproprie iarna copii, vine Moş Gerilă, apoi Moş Crăciun şi apoi 2010. Şi mai aruncăm la gunoi un calendar ce nu-şi mai are rostul.

Ultima amintire pe care o am cu zăpada a fost cea când mă chinuiam să urc pe Cavnic să mă dau cu snowboard-ul, doar că nu-mi reuşise să prind chestia aia care mă trage până sus, de fapt am prins-o, dar am căzut la 5-10 metri cât m-a tras după el )

Până la urma l-am schimbat pe schi (ştiu să schiez binişor) şi a început distracţia ! Problema a apărut când începea să mă doară fundul de la atâtea căzături câte am tras cu schi-ul şi înainte cu snowboard-ul )

Sincer, cred şi sper că în acest an va fi mai multă zăpadă decât iarna trecută şi voi putea schia mai mult.

O doamnă astăzi a parcat în mijlocul intersecţiei ce se află în spatele Romtelecom-ului din P-ţa 25 Octombrie pe strada Constantin Brâncoveanu, vă spun şi numarul, 6

La început, credeam că parchează acolo în semn de protest pentru locurile de parcare care încă şi acum lipsesc din oraşul nostru, la sfârşit tot nu mi-am dat seama de ce a parcat acolo ) a venit şi s-a dus repede, dupa aproximativ 40 de minute…

În cei 40 de minute, mulţi şoferi s-au chinuit să treacă pe lângă maşina ei, până la urma treceau peste trotuar, altfel, nu se putea trece.

În fotografiile pe care le-am făcut, vedeţi mai jos, maşina stă într-o groapă. Groapă nouă, s-a spart o conducta, au venit băieţii buni şi au reparat-o şi au astupat groapa dar ca să le rămână şi lor ceva bacşişi n-au umplut-o cum trebuie. Nu vreau ca d-na Avram să creadă că acest articol este scris cu gând rău, mie mi-a plăcut faza, doar păcat e că consilierii erau la şedinţă în timpul acestui eveniment, trebuiau chemaţi să vadă cum protestează omu, pentru lipsa locurilor de parcare şi a gropilor. Mai doresc să menţionez că numele şoferiţei ştiu de pe bileţelul lâsat de un domn, care în timp ce doamna îşi făcea treburile şi-a sunat secretara să afle al cui e maşina.

Ar fi bine să se organizeze un protest pentru locurile de parcare, sau pentru gropi. Apropo mi-am adus aminte de domnul Gheorghe Silaghi, care a primit o amendă de 1200 RON pentru că a reparat groapa din faţa casei (citeşte aici despre).